De citit acest dialog la distanţă între Adrian Georgescu şi Radu Naum. Într-un text aspru dar de bun-simţ, Georgescu îşi sancţionează fostul coleg, devenit un atlet al talkshow-urilor de rigolă, al televiziunii făcute cu poalele-n cap. Radu Naum îi dă o replică acru-defensivă, reciclând clişeul repetat ad nauseam, cu publicul care asta cere:
Şi nu, nu aştept ca invitaţii să se înjure, dar, da, aştept ca ei să se înfrunte aspru, la limită decentului, fix un pic înainte de zgomotul de şliţ. Asta interesează.
E o confesiune care mâhneşte, mai ales când vine de la cineva a cărui educaţie i-ar fi permis un alt tip de discurs. Mă întreb ce ar face Radu Naum dacă un studiu de piaţă i-ar arăta că publicul sau are o înclinaţie pentru muzică de petrecere, şi-ar lua un acordeon în spate că să dea emisiunii un fundal sonor? Dacă asta vrea publicul… Apropo de asta, invitat la aniversarea a 20 de ani a Facultăţii de Jurnalism, Peter Gross, profesor la Universitatea din Tennesee spunea: „Audientele vor primi nu doar ceea ce vor, dar şi ceea ce au nevoie. ”
Nu mă deranjează neapărat felul în care înţelege domnul Naum să facă televiziune, e doar un jurnalist care a abdicat de normele jurnalismului de calitate pentru o căciulă de euro. Asta e, ratele trebuie plătite cumva. Mă deranjează că nu îşi asumă rolul de jurnalist fără coloană vertebrală, mă deranjează acea paralelă la Stephen Sackur, care a absolvit totuşi Harvard-ul. Parcă e prea mult.
Related posts:
Salutare Alex!
De apreciat aparitia acestui material chiar azi, cand distinsul domn Tolontan incearca sa elogieze presa scrisa si isi proclama faptele de vitejie ale ziarului- fituicii pe care o conduce si care a reusit sa il infranga pe Becali si sa il determine sa rupa ziarul lor pretios. Mi-am permis sa il contrazic pe aceasta tema si omul, care se pretinde mai intelectual decat patronul Stelei, a ales lasitatea si mi-a sters comentariul de pe blog.
Stiu ca nu este normal sa comentam asa ceva pe blogul acesta minunat, dar , cu permisiunea ta, postez ceeea ce am scris pe blogul lui Tolo. Postarea a ramas ceva timp pe blogul lui , iar apoi a disparut subit. Oare de ce?
Cu scuzele de rigoare pt timpul pe care vi-l rapesc, poate, iata ceea ce a starnit cenzura “crucisatorului presei sportive” :
“Nu ma mira deloc ridicarea in slavi a ziarelor si a presei scrise. Era ceva de asteptat. Gestul facut de Gigi Becali este
specific unui om bolnav psihic, sa nu ne mai codim sa sugeram asta. Dar daca v-ati fi uitat la comentariile
articolelor, postate de cititori, ati fi vazut ca majoritatea s-au saturat de asa zisele surse, prieteni si apropiati care isi
pastreaza anonimatul. Nimic concret , nimic de dovedit. Eu cred ca gestul lui Becali, dincolo de badarania si de
grosolonia lui, trebuie sa primeasca o alta reactie decat ceea ce ati publicat voi astazi. Sunteti un tanar aparator al
presei de calitate, dar continuati sa favorizati presa tabloidizata, atat pe hartie, cat si online. Si atunci intrebarea
fireasca este: este Becali oaia neagra a societatii romanesti sau este un produs al mass mediei , scrise si vorbite,
formate din jurnalisti? care se afla SI in subordonarea lui Catalin Tolontan?
P.S. Semnalez un fapt concret, la care Catalin Tolontan a contribuit sau cel putin nu a protestat, cum era firesc ( ca
sa pastram linia articolului de astazi). In urma cu o luna unul dintre cele mai solide si serioase bloguri GSP, Premier
League, a fost inchis fara nicio explicatie, pt ca nu atragea postari prea multe. Pai daca la asta ajungem, care este
rostul articolului de azi?? PARIU CA NU O SA POSTEZI ACEST COMENTARIU. MACAR AM INCERCAT, CA ASA-I IN
DEMOCRATIE, NU?”
Cred ca asteptam un articol de genul asta, daca am ales sa salvez postarea mea pe blogul lui Tolo. Oare isi va onora pariul???
Alex.
Revenind la subiectul tau , mi-a placut faza lui Georgescu cu “Manescu” Oricum , prea subtil. Raspunsul lui Naum, pe care il apreciez ca cel mai bun comentator de handbal si ciclism ( ce pacat ca nu mai face asta) este unul demn de angajatii trustului in care lucreaza.
Cine stie, peste o suta de ani vom avea un best seller din disputa mediatica a celor 2.
Cele bune!
naum are si nu are dreptate.
el vorbeste despre faptu ca daca vrei sa faci ceva (fie ca e performanta in sport, fie ca vrei sa scapi de jeguri becaliene) trebuie sa te ridici din fotoliu sa ai initiativa. intr-adevar, ipocrizia e maxima printre noi- toti zicem ca vrem calitate si principii, dar suntem geana pe sport.ro sa vedem niste ‘goluri si goale’. cel putin asta zice el ca intelege din audientele pe care le primeste. si aici are dreptate, daca lumea ar schimba in masa canalu de la dragomir si becali, subiectu emisiunii a doua zi ar fi cu siguranta altu. naum acuza o apatie maxima a ‘taberei celeilalte’ care nu stie decat sa se pretinda straina de impuritati dar se multumeste cu un impact nimic la public.
de aici insa si pana la a ridica emisiuni pline de noroaie la rang de ‘asa se face’ e o distanta destul de mare. de acord cu tine, inteleg ca ratele trebuie platite in fiecare luna, nu e nimic ilegal si nici imoral in asta. insa tot spectacolu ala de la televizor trebuie recunoscut si asumat ca atare in totalitate. nu este valabila sintagma ‘atat se poate’. nu, atat vrem noi sa se poata (‘noi’ = realizatorul/moderatorul/redactorul etc).
@nicky & anglofil
nu tolo sterge postarile, nici naum, ci un cretin de admin. Mie mi-a sters blogul de pe mysport pe care aveam peste 80 de articole scrise (bine, deloc grozave dar erau ale mele), pentru ca am criticat trustul lor de kko. Fara sa-njur, desigur, ca dac-as fi genul care-si baga asteriscurile-n stanga si-n dreapta n-as avea nicio problema.
Asta e genul de plaja de audienta pe care is capabili sa-l atraga: semianalfabeti si decerebrati. Am descoperit ca lecturarea site-urilor de “sport” de la noi pentru mai mult de 10 minute ma-nfurie si nevrozeaza. Prefer The Guardian, il deschid zilnic, citesc despre fotbal, fotbal la propriu, mai un L”Equipe pentru alte sporturi… E altceva.
@ anglofil
Ma surprinde existenta unui asemenea blog la noi. Voi reveni.
Din punctul meu de vedere o astfel de discutie nu-si are rostul aici. Eu zic sa revenim la discutiile despre fotbalul adevarat.
Ionut, stiu ca e o discutie oarecum nepotrivita cu ce incerc sa fac pe blogul asta. Dar in acelasi timp e o discutie care trebuie purtata. Si daca n-o facem noi, astia care respectam meseria asta, atunci cine o s-o faca?
Pe mine, ca jurnalist sportiv la inceput de cariera ma preocupa directia in care se indreapta meseria pe care mi-am ales-o. Am crescut cu ideea ca, nu-i asa, cu cat esti mai bun in ceea ce faci, cu atat vei fi mai cautat, ca in orice societate civilizata. Si in ultimii doi ani am avut cateva reality-ckeck-uri care mi-au deschis ochii.
Acum incerc sa intleg mecanismele care fac posibile anomaliile din presa sportiva, asa cum arata ea acum. O sa revin cu un post despre cum vad eu lucrurile. Bear with me.