Cu Poli Iaşi. M-am născut la câteva minute de stadion, am ascultat la radio barajul cu Electroputere din ’95, tata m-a dus prima oară la un meci cu Steaua lui Adrian Ilie, am fost la acel 4-1 cu Vasluiul în divizia C când au venit 15.000 de oameni, şi mai târziu am răguşit înjurându-l pe Mitruc, zis Spirt pentru apetitul etilic.
Din Anglia, nu ţin cu nimeni, şi nu doar ca să respect regula de aur a jurnalismului sportiv american: no cheering in the press box. În Londra am locuit la câteva staţii de SW6, mi-ar fi fost la îndemână să mă sui în Chelsea bandwagon, dar pur şi simplu îmi place prea mult fotbalul englez ca întreg ca să las o afiliere să strice sentimentul ăsta.
